Povestea noastră

Imaginați-vă o vale liniștită, înconjurată de dealuri și păduri, un loc în care locuiesc aproximativ 400 de suflete, un loc în care începând cu luna mai și până la prima cădere a zăpezii în fiecare seară la apus, copii și adulți ies la poartă pentru a se bucura de ciurda satului. Copiii se entuziasmează, râd și aleargă după animalele venite de la pășune. Oamenii se întâlnesc, se împart strângeri de mână și zâmbete iar satul își încheie ziua, 

Unii adulți doar admiră și se bucură de simplitatea locului, de acel sentiment de a fi mai aproape de origini, în timp ce alții își așteaptă animalele pentru a le duce la adăpost. Un asemenea loc este satul Mercheașa, situat la o oră distanță de mers cu mașina de Brașov. Iar în centrul acestui sat situat departe de aglomerația și stresul de la oraș, chiar vizavi de biserica fortificată, se află Casa Meburger 279. Casa noastră de oaspeți a cărei construcție a cerut multă sudoare și suflet și care după un lung periplu și-a deschis porțile către primirea oaspeților.

În copilărie, Maria și Elena, două surori care au crescut în casa vecină, așteptau cu nerăbdare momentul zilei în care dădeau buzna la vecina Katharina Meburger în casă atrase de mirosul de Kekse proaspăt scoși din cuptor. Tanti Treni, cum o numeau oamenii din sat, a fost o săsoaică cu suflet mare, iubea copiii si lăsa mereu geamul cel mic din stradă deschis pentru ca cele două fete să poată veni în vizită când vroiau ele. În timp ce se jucau sau făceau prăjituri și biscuiți împreună, surorile puneau bazele limbii germane fără să știe că asta le va modela viitorul.

Tanti Treni a fost asistentă medicală și o supraviețuitoare a lagărului de concentrare iar dorința ei de a-i ajuta pe ceilalți a inspirat întreaga comunitate. Când mai târziu în viață a venit ideea de a deschide o pensiune, surorile știau exact unde urma să fie și numele locului: Casa Meburger 279 – renașterea unei case și, sperăm, resuscitarea unei întregi comunități.